George Alboiu

From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to: navigation, search

George Alboiu (6 July 1944 in Roseți, Ialomiţa) is a Romanian poet.[1]

Biography[edit]

Alboiu studied literature at the University of Bucharest between 1963 and 1967. His first poem, Luceafărul, was written in 1964 while at university but his first published work was Câmpia eternă (1968).

Selected works[edit]

  • Câmpia eternă (Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968).
  • Cel pierdut (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969).
  • Edenul de piatră (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1970).
  • Drumul sufletelor (Bucureşti, Editura Albatros, 1970).
  • Joc în patru, poezii pentru copii (Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1970).
  • Gloria lacrimei (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971).
  • Cumplita apoteoză (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1973).
  • Stâlpi (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974).
  • Poeme (Bucureşti, Editura Eminescu, 1975).
  • Poemele câmpiei (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978).
  • Aventura continuă (Bucureşti, Editura Eminescu, 1980).
  • Metoda şoimului (Bucureşti, Edi¬tura Eminescu, 1981).
  • Turnir (1987).
  • Roata lumii (Bucureşti, 1994).
  • Câmpia eternă, antologie, cu o prefaţă semnată de V. F. Mihăescu, Bucureşti, 2001.

References[edit]

  1. ^ "Luminile si umbrele unei antologii-surpriza". ObservatorCultural.ro. January 21, 2011.