Portțigaret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Portțigaret

Portțigaretul este un accesoriu de modă, un tub subțire în care este ținută țigara pe parcursul fumatului. Confecționate cel mai frecvent din argint, jad sau bachelită (populare în trecut, dar acum înlocuite în întregime cu materiale plastice moderne), portțigaretele au fost considerate o parte esențială a modei feminine de pe la mijlocul anilor 1910 până la începutul anilor 1970, și sunt accesorii încă populare în multe aspecte ale modei japoneze.

Portțigaretele variază de la cele mai simple modele, realizate dintr-un singur material, la cele având ornamente cu inserții complexe de metal și pietre prețioase. Exemplare mai rare sunt din email, corn de animal, carapace de broască țestoasă sau materiale mai prețioase cum ar fi chihlimbarul și fildeșul.

Ca și în cazul mănușilor de seară, portțigaretele pentru doamne se împart în patru categorii, după lungimea tradițională standard a lor:

  • operă, cu o lungime de 40–50 cm
  • teatru, cu o lungime de 25–35 cm
  • cină, cu o lungime de 10–15 cm
  • cocktail, care includ portțigarete mai scurte[1]

În mod tradițional, portțigaretele pentru bărbați nu sunt mai lungi de 10 cm.[2]

Cleo Trumbo, soţia romancierului Dalton Trumbo, fumează cu un portțigaret la audierile House Un-American Activities Committee din 1947

Portțigaretul a fost folosit și ca un accesoriu practic, deoarece înainte de apariția țigărilor cu filtru în anii 1960 avea și rolul unui filtru. Deși țigările moderne sunt, în general, fabricate cu un filtru existent, portțigaretele pentru țigările cu filtru sunt încă utilizate ca un sistem de filtrare secundar, și pentru a preveni pătarea cu nicotină a degetelor.[1]

Un portțigaret similar realizat din lemn, spumă de mare sau bachelită și cu un accesoriu de chihlimbar pentru gură a fost folosit pentru trabucuri și a fost un accesoriu popular în rândul bărbaților din perioadă edwardiană până în anii 1920.

Personalități fumătoare cu portțigaret[modificare | modificare sursă]

În Where There's Smoke There's Fire (aprox. 1920), Russell Patterson reprezintă o flapper al cărei porțigaret nu este doar un accesoriu de modă, ci și un element important al liniei de desen.

Printre femeile celebre care au folosit portțigaret se află Audrey Hepburn,[3] Lucille Ball,[4] Jayne Mansfield,[5] Jacqueline Kennedy,[6] Rita Hayworth,[7] Prințesa Margaret,[8] Wendy Richard,[9] Madalena Barbosa, Louise Brooks și Cleo Trumbo. Scarlett Johansson[10] este un exemplu contemporan.

Printre bărbații celebre care au folosit portțigaret se numără Franklin D. Roosevelt,[11] Terry-Thomas,[12] Enrico Caruso,[13] Vladimir Horowitz,[14] Ian Fleming,[15] Noel Coward,[16] Hunter S. Thompson (deși el l-a privit doar ca pe un filtru),[17] Tennessee Williams,[18] Fulgencio Batista, Serghei Rahmaninov și Hans von Bülow.

Referințe culturale[modificare | modificare sursă]

Portțigaretul poate fi văzut în filme ca Titanic și este imortalizat în filme din anii 1950 și 1960, în special în Breakfast at Tiffany's. Lucille Ball poate fi văzută folosind unul în câteva episoade din I Love Lucy. Cruella de Vil este văzută folosind un portțigaret în mod repetat în filmul de desene animate produs de Disney, One Hundred and One Dalmatians (1961) și în remake-ul din 1996 în care a fost interpretată de Glenn Close. Margo Lane (interpretată de Penelope Ann Miller) folosește unul în The Shadow, ca și Jade în Jonny Quest. Comediana Phyllis Diller a interpretat un rol pe scenă care includea folosirea unui portțigaret lung din care pretindea că fumează (deși ea a fost nefumătoare în viața reală).

Personajul ficțional Căpitanul Hook din filmele cu Peter Pan deține un portțigaret dublu unic, ceea ce-i permite să fumeze două trabucuri (nu țigarete) în același timp. Dușmanul lui Batman, Pinguinul, folosește și el un portțigaret în benzi desenate și în serialul de televiziune din anii 1960, ca și în filmul Batman revine. Johnny Depp folosește un portțigaret în rolul său ca Raoul Duke (alter ego al jurnalistului gonzo Hunter S. Thompson) în filmul Fear and Loathing in Las Vegas. În desene animate, Pantera Roz, Colonel Sponsz din Aventurile lui Tintin și Jade din Jonny Quest folosesc portțigarete.

Coperta discului Satin Doll a lui Duke Ellington și coperta albumului Badfinger prezintă un portțigaret.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Portțigaret

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Cigarette Holders, Cases, and Accessories”. TheLadySmokes. Accesat în . 
  2. ^ History of Men's Fashion, Nicholas Storey, 2008, p93.
  3. ^ "Audrey Hepburn: A Biography" Warren G. Harris, 1994
  4. ^ „Smoke Screen: Stars Who Make Smoking an Art”. Smoke Magazine, Fall 1997, Volume II, Issue 4. Accesat în . 
  5. ^ „Jayne Mansfield with cigarette holder”. www.moviemaidens.com (Golden Age Hollywood image archive). Accesat în . 
  6. ^ "Jackie After Jack: Portrait of the Lady" Christopher Anderson, 1999
  7. ^ „Rita Hayworth”. http://www.doctormacro.com/ (database of 40s-era Hollywood star photography).  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  8. ^ H.R.H.The Princess Margaret: A Life Unfulfilled, Nigel Dempster, 1981
  9. ^ „Wendy Richard interview”. www.people.co.uk, 18 iunie 2006. 
  10. ^ „Johansson (Female Celebrity Smoking List)”. Smokingsides.com. 28 noiembrie 2009. Arhivat din original la 2019-02-03. Accesat în =10 decembrie 2009.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  11. ^ „FDR's cigarette holder”. antique auctions site (expired auction still viewable). 
  12. ^ „I say! What a bounder... All dandy comic legend Terry-Thomas really liked was 'jolly eager girls'. www.dailymail.co.uk. Accesat în . 
  13. ^ Enrico Caruso: my father and my family, Enrico Caruso Jr and Andrew Farkas, 1990, page 374
  14. ^ Vanity Fair: photographs of an age, 1914-1936, 1982, p97
  15. ^ „Ian Fleming's Style”. A Suitable Wardrobe, 19 aprilie 2007. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Noel Coward: A Biography, Philip Hoare, 1995, p227
  17. ^ „The Hunter S. Thompson Interview”. Freezerbox Magazine, Adam Bulger, 03.09.2004. 
  18. ^ „THEATER: One Small, Unhappy Family”. Time Magazine 5 Dec 1994. Arhivat din original la . Accesat în .