User:Elisabeta333

Materialul se doreste a fi un indemn la asigurarea conditiilor optime de sanatate prin respiratie corecta, care este un medicament la indemana oricui!

prof. Elisabeta Marculescu

EDUCAREA RESPIRAŢIEI -MODALITATE DE CORECTARE

                       A  TULBURĂRILOR  DE  LIMBAJ

Cum foloseşte corpul oxigenul

Oxigenul este necesar pentru transformarea corectă a hranei în substanţe nutritive, iar apoi în energia de care au nevoie celulele pentru buna desfăşurare a procesului metabolic intern. Hrana pe care o mâncăm este valoroasă pentru organismul nostru numai în măsura capacităţii acestuia de a converti substanţele nutritive în energie. Chiar dacă mâncăm alimentele sănătoase, dacă nu dispunem de suficient oxigen pentru procesul de conversie, şi dacă ne lipsesc şi alţi factori necesari, precum fierul, vom suferi de lipsă de vitalitate şi malnutriţie. Atunci când sunt absorbite corect prin plămâni în timpul tehnicilor respiratorii, oxigenul şi vitalitatea din aer permit sângelui să elimine eficient toxinele din organism, îndeosebi dioxidul de carbon. În plus, energia vitală a aerului este distribuită centrilor de forţă din aură, proces care conduce la o revitalizare rapidă. Tehnicile de respiraţie rapidă energizează şi revitalizează sistemul nervos prin absorbţia ionilor prin intermediul nervilor din cavitatea nazală. De aceea, se recomandă practicarea anumitor tehnici de respiraţie rapidă pentru facilitarea acestui proces.

Respiraţia şi postura corporală

Întrucât tehnicile de respiraţie sunt metode extrem de eficiente de energizare rapidă a corpului, vă propun să discutăm în continuare despre semnificaţia modalităţilor de respiraţie pentru sănătate şi vitalitate. Unul dintre cei mai importanţi factori pentru eficacitatea procesului respirator este postura corporală. O postură corporală corectă influenţează nu numai capacitatea respiratorie a plămânilor, ci şi anumite aspecte mentale, emoţionale şi spirituale ale acestui proces. Dacă veţi observa maniera în care respiră diferite categorii de oameni, veţi constata că: Oamenii lucizi şi inteligenţi stau aproape tot timpul în picioare (sau cu coloana dreaptă), îndeosebi atunci când se gândesc sau când fac activităţi pe care le consideră importante. Obiceiurile lor respiratorii sunt de regulă mai bune decât ale altor categorii de oameni, cu excepţia situaţiilor în care sunt stresaţi, când respiraţia lor devine superficială şi agitată. Oamenii deprimaţi şi pesimişti stau cocoşaţi sau ghemuiţi atunci când se află într-o poziţie şezând sau culcat. Din cauza acestei posturi greşite, diafragma lor este de regulă comprimată, ceea ce reduce capacitatea respiratorie a plămânilor şi cantitatea de oxigen inhalată, ceea ce explică vitalitatea lor scăzută şi slăbiciunea de care suferă.

Oamenii stresaţi şi cei anxioşi respiră de regulă prin mişcări ale pieptului, în timp ce abdomenul lor este comprimat. Respiraţiile lor sunt superficiale şi haotice. O respiraţie superficială înseamnă inhalarea unei cantităţi mai mici de oxigen şi de energie vitală, ceea ce conduce în timp la o sănătate fragilă. Dacă acest gen de oameni sunt expuşi unui stres sever sau unei anxietăţi prelungite, ei îşi creează o obişnuinţă respiratorie greşită, respirând superficial inclusiv atunci când se odihnesc sau când sunt relaxaţi. Respiraţia corectă şi sănătoasă este cea abdominală, în care aerul pătrunde adânc în lobii inferiori ai plămânilor, ceea ce conduce la o dilatare a abdomenului, nu doar a pieptului.

Oamenii care se simt nesiguri sau care au o atitudine defensivă obişnuiesc să stea jos cu picioarele şi cu braţele încrucişate. Această postură închisă nu le permite să absoarbă vitalitatea din mediul înconjurător şi nici să se conecteze la puterea ideilor care circulă într-un grup în cadrul unei conferinţe sau al unei conversaţii. Oamenii care preferă această poziţie nu sunt deloc receptivi. De aceea, nu se recomandă să le prezentaţi ideile sau sfaturile dumneavoastră până când nu îşi desfac braţele şi picioarele. Studenţii care stau în această poziţie în timp ce îşi ascultă profesorii nu absorb foarte multe informaţii de la aceştia. Nu negociaţi şi nu daţi sfaturi clienţilor, colegilor şi chiar copiilor dumneavoastră atât timp cât stau cu picioarele şi cu braţele încrucişate.

Pe de altă parte, această postură poate fi utilă în anumite situaţii: atunci când vă aflaţi într-un cerc de oameni stresaţi sau cu o energie negativă pe care nu doriţi să o absorbiţi, se recomandă să încrucişaţi braţele şi picioarele ca un scut defensiv. Omul face parte din categoria homeotermelor ,specifică vieţuitoarelor cu sânge cald ,cu o temperatură constantă a corpului între 36-37 grade Celsius .

Energia necesară  tuturor proceselor vitale se realizează  în urma                                                             substaţelor lipidice ,glucidice,şi mai puţin a celor proteice provenite din alimente .

Pentru educarea respiraţiei este necesară călirea organismului cu ajutorul aerului. Băile de aer se pot practica în diverse condiţii,gama mijloacelor include obişnuinţa de a dormi cu geamul deschis în tot cursul anului ,practicarea gimnasticii de înviorare şi întreţinere ,în îmbrăcăminte sumară ,în faţa ferestrei larg deschise ,petrecerea sfârşitului de săptămână în mijlocul naturii . Pentru ca băile de aer să-şi exercite efectul lor pozitiv ,trebuie să se ţină seama de unele reguli – 1.băile de aer se fac de obicei în locuri umbroase ,ferite de bătaia directă a soarelui- pădure, balcon , malul apei... 2.perioada cea mai favorabilă din zi este la amiază ,când aerul conţine o cantitate mai mare de raze ultraviolete ... 3.băile de aer totale se fac la minim o oră şi jumătate după masă ... 4.călirea trebuie începută cu băi calde ,expuneri parţiale cu durată scăzută ,pe un vânt uşor 20-30 minute ...În zilele următoare durata poate creşte cu 10 minute zilnic ca să se ajungă până la 3-4 ore pentru cei tineri şi sănătoşi ,iar pentru copii şi vârstnici 1-2 ore dacă sunt bine căliţi ... 5.poziţia poate fi culcat ,şezut în şezlong sau în mişcare ... 6.la senzaţia de frig se intensifică mişcările ,se poate trece la soare sau se întrerupe baia de aer ... 7.alternarea băii de aer cu activitatea intelectuală sporeşte randamentul intelectual ...se poate continua şi cu activităţi casnice în aer liber ... 8.călirea se începe în anotimpul călduros şi se continuă şi în anotimpul rece prin sport... 9. în zilele ploioase şi reci nu trebuie să evităm mersul pe jos cel puţin 20-30 minute.. 10.băile de aer trebuie încheiate cu duş şi automasaj ... 11.este necesar să se alterneze băile de aer cu băile de soare şi cu mişcarea... În cadrul naturii omul se adaptează la factorii naturali prin schimbul de oxigen pe care îl inspiră şi prin dioxidul de carbon pe care îl elimină din plămâni .Din acest motiv educarea respiraţiei ocupă un loc prioritar în asigurarea sănătăţii fizice şi mintale . Capacitatea vitală a omului ţine de actul respirator . -Astfel aerul respirator curent este 0,5l introdus în inspiraţie sau eliminat în expiraţia normală . -aer complementar 1,5 l introdus în inspiraţia forţată -aer de rezervă 1,5l eliminat prin expiraţie forţată Deci capacitatea vitală este-0,5+1,5+1,5 =3,5 - 1,5l aer rezidual nu poate fi dat afară ,prin urmare capacitatea totală a plămânilor este: 1,5+3,5 =5l aer -compoziţia aerului –vapori apă aer inspirat aer expirat --azot 79% 79% --oxigen 21% 16%

                             --dioxid de carbon 0,03%                   4%

-temperatura este de 37 grade Celsius la aerul expirat. -Aprovizinarea celulelor cu oxigen –plămâni –inimă-celule]se fac prin

                                                                                                   ] inter-

-Şi eliminarea dioxidului de carbon –celule-inimă-plămâni ]mediul

                                                                                                    ] sângelui

Inspiraţia şi expiraţia sunt mişcări ritmice pe care le facem de 16-18 ori pe minut .Ritmul mişcărilor respiratorii este mai mare la copil decât la adult . Ritmul creşte în timpul activităţii şi scade în timpul somnului . Trebuie subliniat faptul că în mod normal,la copii respiraţia este de tip diafragmatic,ea se transformă treptat în respiraţie toraco-abdominală şi spre pubertate se diferenţiază în respiraţie de tip toracic la fete şi rămâne costo-abdominală la băieţi .Respiraţia copiilor este ritmică,dar ritmul respirator nu este uniform. În general, tulburările de vorbire sunt însoţite de labilitatea ritmului respirator dar şi de deficienţe ale tipului de respiraţie .

Gimnastica respiratorie este un act educaţional care contribuie la formarea unor reflexe ale actului respirator –fundamental vieţii.-stimulând în perioada de creştere funcţiile de bază ale organismului: de circulaţie , de nutriţie ,de activitate musculară şi neuroendocrină . Gimnastica respiratorie contribuie şi la dezvoltarea armonioasă a cutiei toracice,la o mai bună mobilitate a toracelui prin muşchii implicaţi în actul respirator. Gimnastica respiratorie contribuie la obişnuinţa repiraţiei pe cale nazală în detrimentul respiraţiei bucale . Iniţial se vor face exerciţii de respiraţie nazală timp de 5-7 minute urmând să se ajungă până la 10-15 minute –ce vor fi făcute câteva săptămâni la rând .Progresiv acest gen de respiraţie se automatizează devenind –deprindere corectă de respiraţie şi se poate face: - în cadrul gimnasticii de înviorare ; - în timpul mersului pe jos ; - în cursul unor sporturi ; TEHNICI de respiraţie nazală : -se vor îndepărta foarte mult coastele ,ceea ce va antrena după sine sugerea abdomenului iar conştientizarea acestor mişcări reprezintă garanţia succesului. Exerciţiile de gimnastică se vor efectua în condiţii bine aerisite .O atenţie deosebită trebuie acordată condiţiilor de somn : -fiziologii au demonstrat că un adult consumă în timpul unei nopţi în jur de 165 l de oxigen eliminând în acelaşi interval 130 l dioxid de carbon ; -umiditatea corespunzătoare aerului trbuie să fie între limite 50-60%,deoarece aerul uscat duce la uscarea mucoaselor nazale . Terapia respiratorie se poate structura pe două coordonate : a.respiraţie nonverbală b.respiraţie verbală a.exerciţii de respiraţie nonverbală : Ex. pentru expiraţie -suflat nasul în batistă , -suflă aerul pe dosul mâinii, -ţine un fulg în aer, -stinge lumânarea, -umflă balonul , -suflă în apă cu paiul, -suflă în spirometru—copii mai mari; Ex. pentru inspiraţie –miroase florile ,parfumuri … -imită câinele de vânătoare. Ex.de inspiraţie diferenţiată-3 timpi inspir şi5timpi expir cu faţa la oglindă. -inspiraţie alternativă pe o nară şi apoi pe cealaltă. -inspiraţie pe gură şi expiraţie pe nas , -inspiraţie pe nas şi expiraţie pe gură, -inspiraţie lungă-expiraţie prelungă(30 sec.)

Inspiraţia trebuie însoţită de mişcări de extensie a coloanei vertebrale prin aplecarea trunchiului spre spate şi a membrelor superioare-sau ridicarea acestora .Expiraţia trebuie însoţită de mişcări care micşoreză cutia toracică ,susţinută de aplecarea în faţă a corpului şi mâinilor. Astfel în decursul unei inspiraţii se urmăreşte extinderea abdomenului şi a coastelor şi revenirea lor în expiraţie .De preferat gimnastica pe fond muzical.

RESPIRAŢIA VERBALĂ

Se urmăreşte vorbirea în expiraţie fără efort,prin obţinerea unei expiraţii mai lungi decât inspirtaţia. Ex–pronunţarea vocalelor,prelung, rar,fără efort în timpul unei expiraţii. . –pronunţarea într-o expiraţie a unei consoane;

   -pronunţarea unor grupuri de vocale pe durata unei expiraţii -oi, 
                                                                                                        ei,ai;
   -     ,,            unor consoane însoţite de vocale –ba, be ,bi ; 
       -     ,,           unor  triftongi sau grupuri de consoane–aie ,uie.oai-        
                      							str,scm,sfr..
  Ex. ritmice de respiraţie  însoţite  de mişcare şi cântec 

La începutul activităţii se pot face ex. în poziţie culcat pe canapea verificată prin aşezarea unui caiet pe abdomen care se ridică şi coboară în timpul respiraţiei :-nonverbală

                                                 -verbală:se acordă atenţie pronunţie de 
                                                               vocale ,silabe,cuvinte,poezii.

În poziţie verticală cu o mână pe abdomen şi cu cealaltă pe piept se cere elevului să inspire profund pe nas iar după 2-3 sec.să expire pe gură .Se exersează până devine deprindere de respiraţie corectă.

RESPIRAŢIA UN MEDICAMENT LA ÎNDEMÂNA ORICUI

           Tehnicile de relaxare şi respiraţie ,bine aplicate ,în aer curat ,fie acasă  sau  în aer liber,pot deveni o adevărată comoară de sănătate .

Exerciţii de respiraţie la îndemâna oricui: I. RESPIRAŢIE ABDOMINALĂ -Inspiraţie prelungă a aerului pe nas pentru a umple vârfurile inferioare ale plămânilor(abdomenul se bombează în acest timp) II.RESPIRAŢIE COSTALĂ -Inspiraţie în continuare pentru a umple partea mijlocie a plămânilor (abdomenul revine la loc ,cutia toracică se dilată uşor ) III.RESPIRAŢIE CLAVICULARĂ -Se inspiră în continuare pe nas pentru a umple vârful plămânilor-timp de 10 secunde .Se reţine aerul în plămâni 10 secunde după care se face expiraţia tot pe nas, timp de 10 secunde .

Se fac trei reprize pe zi a câte 15 minute fiecare.

Un alt set de exerciţii este foarte indicat în tratamentul sinuzitelor , traheitelor, faringitelor şi al afecţiunilor corzilor vocale .Tehnica de execuţie:---inspiraţia şi expiraţia se efectuează legat ,una după alta ,fără întrerupere şi într-o succesiune rapidă,ca un gâfîit.Expiraţia se intensifică apoi prin contracţia muşchilor abdominali. Când inspiraţi umflaţi abdomenul .Cu ajutorul acestui tip de exerciţii se curăţă aparatul respirator şi căile nazale ,se înlătură spasmele bronşice care apar în cazul astmului bronşic. Prima săptămână se fac 5-10 reprize a câte 15 inspiraţii-expiraţii zilnic.La finele unei reprize reţineţi aerul în piept 10 secunde apoi proptiţi bărbia puternic în capul pieptului(stern )şi expiraţi prelung. Din a doua săptămână se fac două reprize a 50 inspiraţii-expiraţii fiecare.Din a cincea săptămână se face o repriză de câte 100 de inspiraţii –expiraţii zilnic.

ÎNVĂŢAŢI SĂ RESPIRAŢI

Pentru a respira bine trebuie să fiţi bine dispuşi,optimişti şi veseli. Invers, dacă respiraţi bine veţi dobândi buna dispoziţie, optimismul şi veselia.Respiraţia curăţă sângele prin oxigen,dă afară dioxidul de carbon şi în acelaşi timp excită glandele cu secreţie internă care asigură sănătatea .Plămânul glanda cu secreţie internă este în legătură cu toate organele economiei fizice şi de câte ori excitaţi plămânul excitaţi toate celelalte glande şi le faceţi să funcţioneze mai bine.Astfel vitalitatea creşte.Trebuie să vă învăţaţi să respiraţi adânc şi să daţi complet afară tot aerul ce se află în plămâni.Dormiţi cu fereastra deschisă (vara),aerisiţi bine casa şi staţi cât mai mult posibil în aer liber.Dacă duceţi profesinal o viaţă sedentară ,mergeţi pe jos,mergând mai repede şi respirând adânc pe nas.Dacă această suprarespiraţie vă oboseşte ,vă ameţeşte,cu atât mai bine înseamnă că gimnastica respiratorie este eficace .Aceste tulburări vor disparea repede.Copiii leneşi respiră prost.Oamenii cu muşchii slăbiţi cu pieptul strâmt,cu faţa suptă respiră prost.Ei respiră prea puţin deodată.Aşadar învăţaţi-vă să respiraţi şi vă veţi schimba atât fiziceşte cât şi sufleteşte. Respiraţia luptă împotriva constipaţiei şi ajută digestia,cu ajutorul diafragmei ea face un masaj al organelor abdominale.Lucrează asupra ficatului,a secreţiei biliare , asupra intestinelor şi rinichiului. Tot ea distruge toxinele şi resturile.

RESPIRAŢIA ÎNTĂREŞTE PE CEI SLABI ŞI SLĂBEŞTE PE CEI GRAŞI

==

Headline text

==
.

TEHNICI DE EDUCARE A RESPIRAŢIE

Prin Spiroscopie : Întrebuinţarea spiroscopului Pescher sau spirometrul lui Blum ,sau o minge de cauciuc (football) în care să se sufle pentru a o umfla la maximum. Fiecare mişcare respiratorie trebuie să se facă în aproximativ 15 secunde,niciodată mai puţin de atât.Trebuie făcute 100 mişcări respiratorii pe zi într-una ,două sau trei şedinţe.inspiraţia trebuie făcută întotdeauna pe nas. Ex:a) Numărând –inspiraţi cu putere pe nas pentru a vă umple la maximum plămânii cu aer ţinând corpul drept, apoi număraţi fără a vă opri până la 10 şi expiraţi încet şi adânc.

  b) Prin  oprirea respiraţiei (apnee).Luaţi un caes cu secundar , inspiraţi cu putere pe nas, apoi uitându-vă la ceas,observaţi  cât timp vă puteţi  ţine respiraţia , normal trebuie să vă puteţi ţine inspiraţia 50 de secunde, dar prin exerciţiu o puteţi ţine cu uşurinţă un minut sau chiar mai mult .

Acest procedeu este în acelaşi timp şi un mijloc de control ; în genere CU CÂT O PERSOANĂ ÎŞI POATE OPRI MAI MULT RESPIRAŢIA CU ATÂT ESTE MAI SĂNĂTOASĂ ŞI ARE O CIRCULAŢIE SANGUINĂ MAI BUNĂ.

  c)Respirând rar .Luaţi  un ceas  în mână şi încercaţi să nu faceţi decât o respiraţie pe minut .După ce v-aţi golit complet plămânii, inspiraţi încet , uitându-vă la ceas aşa încât să inspiraţi  cât mai mult aer în 20 de secunde ,apoi reţineţi aerul inspirat 20 secunde şi expiraţi aerul din plămâni în 20 de secunde.Acest ciclu respirator are o durată de 60 de secunde.Dacă  mişcare este prea înceată la început,antrenaţi-vă progresiv  până veţi atinge această durată .

d)Prin gimnastică respiratorie propriu –zisă .Vă aşezaţi în faţa unei oglinzi (ţinută lejeră)cu capul drept ,corpul în poziţie corectă bine sprijinit pe pământ .Apoi încrucişaţi mâinile la piept cu umerii cât mai traşi spre spate şi inspiraţi încet pe nas.Vă opriţi inspiraţia câteva clipe şi apoi expiraţi încet pe nas aducând braţele înainte sau lăsându-le să cadă uşor în jos .Faceţi de 10 ori această mişcare . Această gimnastică respiratorie trebuie făcută mai ales dimineaţa şi seara fiind inclusă în programul de exerciţii obişnuite .

În ceea ce priveşte sporturile alegeţi pe cele care dezvoltă musculatura şi cer o respiraţie profundă :înotul,urcatul pe munte ,mersul pe jos,tenisul,săriturile cu coarda. Dacă doctorul vă prescrie repaus ,faceţi culcat respiraţie adâncă şi contracţii musculare .Pe măsură ce se măreşte capacitatea toracică vă puteţi da seama că şi vitalitatea creşte şi organismul are o stare de funcţionare bună.

Gimnastica abdominală : a)Din poziţia culcat pe spate cu braţele încrucişate pe piept ,apoi vă ridicaţi încet în poziţia şezând,fără a mişca picioarele .Faceţi această mişcare de de 20 de ori la rând dimineaţa şi seara, la început va fi poate nevoie să sprijiniţi picioarele sub un obiect greu (pat sau dulap) b)Flexiunea coapselor.Vă aşezaţi pe spate ridicaţi coapsele fără să îndoiţi genunchii şi apoi duceţi picioarele spre cap;picioarele trebuie să rămână în poziţie verticală .Apoi le lăsaţi încet la pământ tot fără a îndoi genunchii. c)Răsucirea trunchiului .din poziţia verticală ,cu mâinile la ceafă ,aduceţi coatele cât mai înapoi şi faceţi mişcări de rotaţie a trunchiului şi apoi de aplecare la dreapta şi la stânga . d)Târîre . Această mişcare este cea mai folositoare dar şi cea mai obosi-toare .Târîrea nu este numai o gimnastică abdominală perfectă ci şi un bun masaj al pântecului.Idealul e să o faci gol sau în costum de baie pe nisip,dar deoarece este mai greu de realizat datorită condiţiilor impuse este de ajuns să ne aşezăm pe parchet cu abdomenul ţinând capul ridicat pentru a nu inspira praful de jos sau se poate acoperi nasul şi gura cu o bucată de tifon.Din poziţia culcat cu mâinile la ceafă sau încrucişate la spate ,picioarele puţin ridicate fără a îndoi genunchii înaintaţi înclinându-vă la stânga şi la dreapta,clătinându-vă.Aceste exerciţii sunt pentru persoane vioaie ,obezi ,tineri –voinici. Intelectualilor se recomandă –gimnastică respiratorie şi abdominală iar ca sport mingea medicinală şi alergarea în costum de bae. Exerciţiul trebuie să aibă ca efect dezvoltarea membrelor slabe şi echilibarea temperamentului.Fiecărui temperament îi corespunde un grup de facultăţi cerebrale predominante şi fiecare grup de facultăţi are influienţa sa asupra localizării activităţii musculare.De exemplu: combativitatea dezvoltă muşchii braţelor şi ai umerilor .Persoana care are un temperament combativ este înclinată să facă mişcări cu braţele şi cu toracele.Chiar şi atunci când nu face sport sau nu lucrează încru-cişează braţele la piept (ca Napoleon)sau face gesturi, strânge pumnii. Hotărârea dezvoltă muşchii picioarelor,stima de sine dezvoltă muşchii care ţin capul şi trupul drept precum şi pieptul înainte . Orice activitate uşoară ,plăcută ,variată şi recreativă , asemenea jocu-lui copiilor dezvoltă temperamentul vital .Oamenilor înzestraţi cu asemenea temperament le place o plimbare la ţară ,în natură .Sportul dezvoltă temperamentul motor. Oamenii pot fi împărţiţi în :pozitivi şi negativi ;pasionaţi sau pasivi; astfel persoanele impulsive, înflăcărate ,active,aparţin tipului pasionat şi ar trebui să urmeze un regim calmant .Persoanele negative pasive, indiferente ,indolente greoaie au nevoie să facă sporturi ,exerciţii active energice şi fricţiuni reci .Intensitetea şi durata exerciţiului trebuie să fie proporţională cu starea de sănătate şi puterea persoanei. Exerciţiile energice sunt recomandate persoanelor tinere ,sănătoase şi viguroase iar persoanelor mai în vârstă se recomandă exerciţii moderate .Persoanelor slabe şi bătrânilor se recomandă exerciţii uşoare. Cum verificăm dacă exerciţiile sunt potrivite pentru fiecare persoană? Numărând bătăile inimii (pulsul)după exerciţiul corespunzător stării de sănătate.Dacă nu revine la normal după20min. însemnă că exerci-ţiul este prea violent şi trebuie renunţat la el. Mersul cadenţat în timpul căruia se inspiră 4 paşi şi apoi se expiră 4 paşi,este un exerciţiu de respiraţie la îndemâna oricui .

Vă propun să explorăm în continuare mai îndeaproape ştiinţa respiraţiei, învăţând câteva tehnici care vă pot amplifica şi mai mult vitalitatea, astfel încât să obţineţi performanţe mai bune. De ce este atât de importantă ştiinţa respiraţiei? Răspunsul este simplu: respiraţia este sinonimă cu viaţa. Oamenii pot rezista fără mâncare şi fără apă timp de câteva zile sau o săptămână, iar fără lumina soarelui circa o lună. Fără aer, cei mai mulţi dintre ei nu pot rezista însă nici măcar un minut. De ce? Deoarece organismul uman nu poate supravieţui în lipsa oxigenului. Mai mult, energia vitală care alimentează corpul fizic, cu toate sistemele şi organele sale, inclusiv aura vitală, depind direct de energia care provine din aer, pe care o putem numi „vitalitatea aerului”, prana aerului (aşa cum îi spun yoghinii) sau chi, aşa cum este cunoscută în artele marţiale.

Cum foloseşte corpul oxigenul

Oxigenul este necesar pentru transformarea corectă a hranei în substanţe nutritive, iar apoi în energia de care au nevoie celulele pentru buna desfăşurare a procesului metabolic intern. Hrana pe care o mâncăm este valoroasă pentru organismul nostru numai în măsura capacităţii acestuia de a converti substanţele nutritive în energie. Chiar dacă mâncăm alimentele sănătoase, dacă nu dispunem de suficient oxigen pentru procesul de conversie, şi dacă ne lipsesc şi alţi factori necesari, precum fierul, vom suferi de lipsă de vitalitate şi malnutriţie. Atunci când sunt absorbite corect prin plămâni în timpul tehnicilor respiratorii, oxigenul şi vitalitatea din aer permit sângelui să elimine eficient toxinele din organism, îndeosebi dioxidul de carbon. În plus, energia vitală a aerului este distribuită centrilor de forţă din aură, proces care conduce la o revitalizare rapidă. Tehnicile de respiraţie rapidă energizează şi revitalizează sistemul nervos prin absorbţia ionilor prin intermediul nervilor din cavitatea nazală. De aceea, se recomandă practicarea anumitor tehnici de respiraţie rapidă pentru facilitarea acestui proces.

Respiraţia şi postura corporală

Întrucât tehnicile de respiraţie sunt metode extrem de eficiente de energizare rapidă a corpului, vă propun să discutăm în continuare despre semnificaţia modalităţilor de respiraţie pentru sănătate şi vitalitate. Unul dintre cei mai importanţi factori pentru eficacitatea procesului respirator este postura corporală. O postură corporală corectă influenţează nu numai capacitatea respiratorie a plămânilor, ci şi anumite aspecte mentale, emoţionale şi spirituale ale acestui proces. Dacă veţi observa maniera în care respiră diferite categorii de oameni, veţi constata că: Oamenii lucizi şi inteligenţi stau aproape tot timpul în picioare (sau cu coloana dreaptă), îndeosebi atunci când se gândesc sau când fac activităţi pe care le consideră importante. Obiceiurile lor respiratorii sunt de regulă mai bune decât ale altor categorii de oameni, cu excepţia situaţiilor în care sunt stresaţi, când respiraţia lor devine superficială şi agitată. Oamenii deprimaţi şi pesimişti stau cocoşaţi sau ghemuiţi atunci când se află într-o poziţie şezând sau culcat. Din cauza acestei posturi greşite, diafragma lor este de regulă comprimată, ceea ce reduce capacitatea respiratorie a plămânilor şi cantitatea de oxigen inhalată, ceea ce explică vitalitatea lor scăzută şi slăbiciunea de care suferă.

Oamenii stresaţi şi cei anxioşi respiră de regulă prin mişcări ale pieptului, în timp ce abdomenul lor este comprimat. Respiraţiile lor sunt superficiale şi haotice. O respiraţie superficială înseamnă inhalarea unei cantităţi mai mici de oxigen şi de energie vitală, ceea ce conduce în timp la o sănătate fragilă. Dacă acest gen de oameni sunt expuşi unui stres sever sau unei anxietăţi prelungite, ei îşi creează o obişnuinţă respiratorie greşită, respirând superficial inclusiv atunci când se odihnesc sau când sunt relaxaţi. Respiraţia corectă şi sănătoasă este cea abdominală, în care aerul pătrunde adânc în lobii inferiori ai plămânilor, ceea ce conduce la o dilatare a abdomenului, nu doar a pieptului.

Oamenii care se simt nesiguri sau care au o atitudine defensivă obişnuiesc să stea jos cu picioarele şi cu braţele încrucişate. Această postură închisă nu le permite să absoarbă vitalitatea din mediul înconjurător şi nici să se conecteze la puterea ideilor care circulă într-un grup în cadrul unei conferinţe sau al unei conversaţii. Oamenii care preferă această poziţie nu sunt deloc receptivi. De aceea, nu se recomandă să le prezentaţi ideile sau sfaturile dumneavoastră până când nu îşi desfac braţele şi picioarele. Studenţii care stau în această poziţie în timp ce îşi ascultă profesorii nu absorb foarte multe informaţii de la aceştia. Nu negociaţi şi nu daţi sfaturi clienţilor, colegilor şi chiar copiilor dumneavoastră atât timp cât stau cu picioarele şi cu braţele încrucişate.