Jump to content

User:Adversus hereticos

From Wikipedia, the free encyclopedia

Început frumos, final ruşinos. Monarhia romană - Partea III - "Păsărică mută-ţi cuibul şi te du…" Ex-regele Mihai intre 30 decembrie 1947 şi 22 decembrie 1989 (5)

    Din B.I.R.E, nr.544, 1 nov. 1971. Revista eleveţiană de limbă franceză "Illustre", Laussanne, din 7 oct.1971 mai aduce aminte cititorilor că incă trăieşte fostul rege al Romaniei scufundat in anonimat, fără nicio activitate romanească. Iată reportajul: "Regele Mihai al Romaniei".
    "... sunt cel mai sărac om din exil; mi-am dat seama că pot să fiu la infinit un fost rege mai ales cand am de intreţinut o soţie şi 5 fete".
    După abdicarea sa din 1948 a fost conştient de precaritatea finanţelor sale şi tanărul rege in exil, a căutat de indată de lucru şi din prima zi, a spus colegilor săi de muncă - "chemaţi-mă domnul Mihai".
    "Viaţa noastră"
    În 1973 ziarul israelian de limbă romană "Viaţa noastră" a publicat un lung reportaj despre fostul rege scris de corespondentul din geneva, Calude Grenier. Acesta, in preambul, scrie: "Am fost primiţi, pentru o jumătate de oră de fostul rege al Romaniei in biroul său din Lausanne. Astăzi el este in varstă de 52 de ani şi trăieşte de un sfert de veac in exil.
    - Decat să fi rămas pe un tron in permanenţă ameninţat - spune fostul monarh - am preferat să-mi caştig singur existenţa in calitate de fost rege" (deci a preferat, nu a fost izgonit, obligat, să-şi caştige painea, n.a.-A.S.M.).
    "Mihai are 1,90 m inălţime şi cantăreşte 85 kg. Înfăţişarea lui este a unui om tanăr. De 24 de ani duce o căsătorie fericită cu Anne de Bourbon-Parma pe care a cunoscut-o in 1947, la Londra cu prilejul căsătoriei actualei regine a Angliei. Din căsătoria lui Mihai cu Ana, au rezultat cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Anne n-a apucat să fie regină, ea s-a căsătorit cu Mihai la şase luni după abdicarea acestuia, ceremonia avand loc la Atena.
    • Cum ar trebui să ne adresăm d-voastră: Majestate, Alteţă, Sire sau domnule director general?
    - Cei mai mulţi imi spun pur şi simplu, domnule, iar prietenii mă strigă pe nume: Mihai... Nu prea ţin la chestiuni de protocol şi la apelative.
    • Ce profesie exercitaţi in prezent?
    - În fiecare zi vin aici la acest birou. Sunt asociatul unei prospere agenţii de bursă. După cum vedeţi am langă mine trei telefoane. Două dintre ele imi folsesc ca să vorbesc cu clienţii, iar al treilea ca să urmăresc zilnic cursul acţiunilor la bursa din New York. Din cauza diferenţei de fus orar (6 ore) dintre New York şi Laussane, imi incep activitatea la două după amiază. Dau sfaturi clienţilor mei ce să facă şi ce să nu facă, mă ocup cu comercializarea bunurilor, ceea ce mi se pare foarte interesant şi imi produce multă plăcere.
    • Cu ce altceva vă ocupaţi?
    - Am un hobby: zborul. Cum dispun de puţin timp liber, mă urc in micul meu avion şi zbor deasupra lacului Geneva sau spre Montblanc… Dacă vă face păcere, puteţi să mă insoţiţi după amiază intr-un asemenea zbor.
    Din păcate pentru acea după amiază aveam programată o altă intalnire. Din păcate, pentru că nu ai in fiecare zi ocazia să zbori cu un avion pilotat de un rege.
    - Încă din fragedă copilărie - continuă Mihai - m-a preocupat tot ce are legătură cu tehnica şi automatica. Tatăl meu, regele Carol, imi dăruia aproape zilnic biciclete, motociclete, mici automobile, avioane in miniatură. La 12 ani ştiam deja să conduc un automobil. Mi-a plăcut intotdeauna viteza.
    • Şi in afară de asta, aveţi şi o viaţă de familie, nu-i aşa?
    - Da, familia este toată viaţa mea! E uşor de inţeles, dacă te gandeşti că atunci cand am fost copil n-am ştiut ce inseamnă familie. Părinţii mei s-au despărţit pe cand eu eram foarte mic. Nu am ştiut niciodată ce inseamnă sentimentul de a avea o mamă sau o familie, in adevăratul sens al cuvantului. Magda Lupescu, care trăia in palat alături de tatăl meu, nu avea nimic din calităţile unei mame, nici măcar unei mame vitrege. Am crescut singur şi izolat. Iar acest lucru vreau să-l evit cu orice preţ copiilor mei. Dacă aş fi rămas rege, nu m-aş fi putut ocupa atat de mult de soţie şi fiicele mele, aşa cum pot s-o fac acum in exil. (Binecuvantat să-i fie exilul, n.m.).
    Mihai avea 20 de ani cand - la 8 septembrie 1940 - regele Carol a abdicat in favoarea tanărului său fiu care a domnit in anii războiului şi o vreme după venirea la putere a comunismului - dar nu-i place să-şi amintească de această perioadă.
    - Femeile au jucat un rol insemnat in viaţa mea. Iată-le: mama - al cărei divorţ şi a cărei plecare mi-au zdruncinat copilăria; madam Lupescu - pe care n-am iubit-o (a uitat-o pe Dodo, n.m.); actuala mea soţie - care mi-a redat curajul şi puterea de muncă; cele cinci fiice ale mele - pe care le iubesc mai mult decat orice (cea mare are 23 de ani, cea mică are 8 ani), (şi cărora din mare dragoste nu le-a asigurat o educaţie aleasă corespunzătoare unor odrasle nobile, nici licee de renume şi nici universităţi, exceptand Margareta, n.a.); in fine acea femeie care nu poate fi uitată, Ana Pauker, infocata militantă comunistă, care m-a silit să plec in exil, după ce rămăsesem singurul rege dintr-o ţară comunistă (săracul Mihai, el nu ştie că debarcarea lui a fost hotărată la Kremlin de Stalin şi A.Pauker doar a executat ordinul; deasemeni nu ştie că Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia erau de mult republici, doar Bulgaria, scurt timp, şi Romania erau regate. Din Jugolslavia regalitatea dispăruse de la sfarşitul războiului, fiind opera partizanilor sarbo-croaţi - n.m.).
    În dimineaţa următoare i-am făcut o nouă vizită lui Mihai, de data asta in vila lui de la Versoix, nu departe de Geneva. Vila nu seamănă deloc cu o reşedinţă regală, dar este mobilată cu un gust desăvarşit.
    - Aici am cateva amintiri pe care le-am adus din Romania, din reşedinţa mea particulară, obiecte la care ţin foarte mult.
    • Vă gandiţi cu nostalgie la regatul pe care l-aţi pierdut?
    - Deloc. Am fost conştient de toate consecinţele şi soţia mea mi-a dat puterea să pot renunţa, pe atunci eram doar logodit. La 6 decembrie 1947, la cateva zile după căsătoria lui Elisabeth cu Philip, am condus-o pe Anne inapoi la Lausanne. Ne iubeam şi doream să ne căsătorim. M-am inapoiat singur la Bucureşti. Acolo, lucrurile au inceput să se inrăutăţească treptat. Ana Pauker nu vroia să mă căsătoresc cu Anne de Bourbon - şi mi-a spus acest lucru. Ultimele zile ale anului 1947 s-au desfăşurat intr-un mod dramatic. Întreaga corespondenţă imi era controlată sau confiscată. Aşa s-a intamplat şi cu telegrama pe care mi-a trimis-o la 30 decembrie, logodnica mea. Ea a păstrat insă o copie... "Cred in dragoste şi in tine!" - spunea in telegramă. În primele zile ale anului 1948 mi-am părăsit patria (părăsit? cum?, n.a.). Cat de repede trece timpul! Iată, sunt deja 25 de ani de atunci!
    • Vă consideraţi un om fericit?
    - În primul rand, sunt un om liber. Şi acest lucru, după părerea mea in zilele noastre valorează cel mai mult..."
    "La Roumanie dans l’engrenage"
    În 1977 jurnalista Nicolette Frank din Elveţia a scris cartea "La Roumanie dans l’engrenage" - desigur din povestirile lui Mihai. Astfel ea a mai reamintit exilaţilor şi lumii că incă există fostul rege la Geneva deoarece datorită inactivităţii lui politice lumea il uitase.
    Nu aceeaşi inţelegere a avut Dna Nicolette Frank atunci cand s-a oferit ca voluntar, fără plată, să inveţe, cele cinci odrasle princiare ale aspirantului lor tată la tronul Romaniei, limba romană şi despre Romania. Ea a intampinat opoziţia indarjită a mamei lor care a pretextat că "nu le trebuie limbă romană" precum şi totala indiferenţă şi nepăsare a "factorului constituţional" cum il numea C.Vişoianu.
    Fotografiile cărţii scrise de Nicolette Frank şi majoritatea informaţiilor au fost furnizate de conspiratorul de la 23 august 1944, Ionel Mocsony-Starcea care după caţiva ani de inchisoare (condamnat impreună cu Iuliu Maniu) i s-a permis să părăsească ţara, să ajungă cu soţia sa in Elveţia din 1947.
    Ionel Mocsony-Starcea cu un prieten al său, grecul N.Yanacopulos, au vizitat deseori pe fostul rege şi aşa le-a venit ideea tampită de a se scrie o carte in limba maghiară "Es mit mond a roman kiraly", o carte de interviuri date de Mihai unui oarecare publicist ungur din Budapesta, Sugar Andras. Această iniţiativă regală (de a da interviuri unui maghiar) a dat acestuia posibilitatea să demonstreze că nu cunoştea istoria Romaniei, să prezinte date istorice greşite, interpretări răuvoitoare tipice şovinismului maghiar şi chiar relaţiile de rudenie ale familiei Hohanzollern-Sigmaringen să fie greşite. Această greşeală, denotă capacitatea de a lua hotărari a lui Mihai cat şi dezinteresul lui pentru politică şi viitor.
    Cine ascultă in aceşti ani (după venirea regelui in ţară ca simplu cetăţean); cine citeşte interviurile fostului rege date diferiţilor ziarişti; cine citeşte cărţile scrise de M.Ciobanu "Nimic fără Dumnezeu", convorbiri cu Mihai de Romania şi cu acelaşi titlu; Noi convorbiri cu Mihai I al Romaniei, ed.Humanitas, apărute in primii ani după lovitura KGB-istă din 1989, are ocazia să citească enorm de multe fantezii, interpretări "pro domo" incat este inclinat să creadă că intreaga activitate politică din exil a fost inspirată, condusă, dirijată şi urmărită cu atenţie de fostul rege. Nimic mai fals!
    Fostul rege n-a avut nicio preocupare politică romanească. Ce este drept, Vişoianu - omul lui de incredere - din motive personale, il informa in scris de orice evenimente şi fapte petrecute; Mihai le citea sau nu şi le trimitea din Elveţia la Londra, generalului P.Lazăr care se ocupa cu aşa zisul secretariat şi care răspundea sau nu corespondenţei. Mai mult, Vişoianu cerea celor care ar fi dorit să-i scrie regelui să trimită corespondenţa la CNR ca numai el, Vişoianu, să corespondeze cu "suveranul".
    De exemplu, in legătură cu sistemul de cenzură instaurat de Vişoianu, privind corespondenţa cu fostul rege, reproducem un fragment de scrisoare din 30 oct.1958, nr.359/58.
    "Dragă Dudi... În privinţa sugestiilor pe care ţi le-a făcut Mihăileanu de a scrie direct Suveranului, părerea mea este că este mai bine să continui a scrie Comitetului Naţional (adică lui, n.m.) care, la randul său, informează pe Suverani prin rapoarte regulate asupra activităţii tuturor reprezentanţilor. În cazul insă al telegramelor de felicitare, atat la 8 noiembrie (ziua lui Mihai, de Sf.Mihai şi Gavril, n.m.) cat şi cu alte prilejuri, poţi desigur să-i adresezi telegrame direct chiar la Geneva unde se află".
    Care era mentalitatea la Versoix reiese şi din "Revista Mea" din Israel, datată 20 ianuarie 1984, pag.9: "Într-un film BBC consacrat foştilor suverani din Europa, actualmente in exil, a fost chestionată şi prinţesa Margareta a Romaniei, fiica ex-regelui Mihai, care a declarat că munceşte la Edinburgh in Anglia, că nu o interesează problema monarhistă, iar titlul de "prinţesă a Romaniei" i se pare ridicol, fără rost şi conţinut".
    După caţiva ani "prinţesa" şi-a schimbat optica. Dar despre ea şi activitatea ei in ţară şi străinătate ne vom ocupa intr-un serial separat.
    În fiecare an, C.Vişoianu compunea textul pentru mesajul regal de Anul Nou sau cu ocazia unor sărbători naţionale, pe care le trimitea generalului C.Petre Lazăr - adjutant al "Majestăţii Sale Regelui Mihai I".
    Iată de exemplu textul insoţitor: "Domnule General, am onoarea a vă trimite, aici alăturat, textul unui proiect de Mesagiu de 1 ianuarie 1970, al Majestăţii Sale Regelui Mihai I. Vă rog, Domnule General, să primiţi incredinţarea sentimentelor mele de deosebită consideraţiune". C.Vişoianu. S.4/1969 NY 8 dec. 1969.
    Sunt enorm de multe dovezi despre duşmănia pe care C.Vişoianu o purta gen.Lazăr; o continuă lucrătură "diplomatică" pentru a-i creia o atmosferă proastă şi a-l compromite. Atitudinea lui Vişoianu se explică prin dorinţa de a-l elimina pe general din anturajul regal sau in cel mai bun caz de a-i diminua rolul şi autoritatea şi el (Vişoianu) să devină unicul consilier, "om de deplină incredere" al cărui cuvant să fie ascultat şi respectat de "Suveran".
    De altfel el, Vişoianu era acela care, cu toată dispariţia politică regală, cu toată lipsa sa de preocupare pentru viitorul Romaniei şi al lui ca rege, el il ţinea permanent in mintea celor cateva sute de romani care erau preocupaţi in exil de viitorul ţării.
    Dacă Mihai ar fi dorit atunci o Romanie liberă şi el redevenit rege, ar fi invăţat fetele şi soţia sa să vorbească romaneşte, le-ar fi dat noţiuni de istoria, geografia ţării in care ele urmau să trăiască ca regină şi prinţese. Numai că el nu mai era interesat intr-un astfel de viitor căci altfel numai un handicapat n-ar fi inţeles ridicolul unei regine şi a fetelor ei care in Romania in cea mai inaltă poziţie, la festivităţi, sărbătoriri şi alte ocazii luau poziţia mutului sau vorbeau cu traducător. Lupta de guerilă tacită dusă de Vişoianu impotriva gen.Lazăr a inceput chiar din 1949 cand generalul, la 29 iulie 1949, deja a sesizat manevrele perechii Creţianu-Vişoianu, cand le scrie răspunsul la primirea proiectului de statut intocmit de aceşti doi conspiratori: "Într-adevăr comitetul poate, pentru uzul său, să propună un Statut-Regulament prin care să se fixeze normele de organizare şi funcţionare lăuntrică a Comitetului; dar normele de constituire şi de existenţă a Comitetului sunt fixate de mult, prin Constituţia Romaniei, prin care se acordă Suveranului prerogativa de "a numi şi revoca pe miniştrii Săi". Astfel, in Statut nu poate fi vorba de constituire, completare, sporire prin cooptări sau altfel, a Comitetului; orice modificare survenită in structura Comitetului (Guvernului) punand automat problema existenţei insăşi a acestuia. Problema se va rezolva tot de Suveran printr-una din căile obişnuite: completare, reducere, reconstituire sau schimbare totală a Comitetului (Guvernului)".
    Complotiştii voiau deci să aibă "mană liberă" in formarea, completarea, reducerea, reconstituirea CNR-ului (Comitetul Naţional Roman) şi din nou regele să fie doar decor-paravan.
    "Este folositor să recunoaştem adevărul că actualul Comitet nu s-a constituit pe baza Procesului-Verbal din 6 aprilie 1949, pe baza Înaltelor dorinţe ale Suveranului exprimate prin comunicarea din 5 august 1948. Astfel se inţelege că eventualele viitoare Comitete Naţionale se vor constitui tot pe baza Înaltelor dorinţe regale, aşa cum vor fi ele formulate de fiecare dată. Aşa spune Constituţia ţării şi nimeni dintre noi nu are calitatea de a alege alt drum".
    Nu este inutil să precizez că săracul general se lupta cu morile de vant şi că planul Vişoianu-Cretzianu a triumfat; CNR a fost taraba lor in care au ales, au inlocuit pe cine au vrut indeplinind insă formalitatea comunicării deciziei lor pe care un rege absent o aproba.
    Aşa a inceput animozitatea vişoienistă impotriva gen.Lazăr.
    (va urma)
    Aurel Sergiu MARINESCU

Început frumos, final ruşinos. Monarhia romană - Partea III - "Păsărică mută-ţi cuibul şi te du…" Ex-regele Mihai intre 30 decembrie 1947 şi 22 decembrie 1989 (6)

      După ce - aşa cum am scris - Vişoianu intocmea mesajele de Anul Nou sau de unele sărbători naţionale, el s-a bosumflat cand de Anul Nou 1958, gen.Lazăr a introdus unele modificări in mesajul său, ca rezultat scrie regelui la 22 ianuarie 1958, o lungă epistolă de 5 pagini in care critică frazele inserate de general şi strecoară şi unele fraze veninoase ca: "Cred că dl general C. Petre Lazăr a adus la inalta cunoştinţă a M.Voastre deosebirea de vederi dintre D-sa şi mine in legătură cu textul mesajului pe care M.Voastră l-aţi adresat poporului roman la 1 ianuarie", "nu am scris pană acum, in această privinţă să nu tulbur scurta vacanţă pe care M.V. a avut-o in Grecia… socotesc că aceasta este o chestiune de natură politică care cade in competenţa CNR… Sire, supun aceste consideraţiuni Înaltei cunoştinţe a Majestăţii Voastre, pentru faptul fericit că am avut intodeauna prilejul să admir inţelepciunea cu care Majestatea Voastră vorbeşte in numele ţării noastre (ce linguşeală! - n.m.). (…) Majestatea Voastră are, spre fericirea ţării noastre o inaltă autoritate in ochii tuturor, pentru inţelepciunea pe care cu orice prilej a arătat-o. Aceasta este calea pe care M.Voastră ne-o arată şi pe care trebuie să o urmăm fără greşeală". Cum să nu placă şi să nu aibă efecte asemenea linguşeli la adresa unui uşor handicapat pentru care toată viaţa lui hotărarile sale au aparţinut mamei sale, soţiei sale, fiicei sale mai in varstă, Margareta?
    În incheiere, o lucrătură specială: "Sire Dl. Gen P.Lazăr mă mai ţine de rău că am trimis M.Voastre, corespondenţă prin intermediul Dlui G.Anastasiu. Am făcut-o pentru motive de discreţie şi de prudenţă şi pe de altă parte pentru a pune la dispoziţie corespondenţa urgent". Minciună fină şi generalul a sesizat. Nu discreţie, nu prudenţă, nici urgenţă, el vroia să-l inlăture pe general ca el să aibă legătură directă cu Mihai. De altfel această intenţie este clară in frazele de incheiere: "pentru corespondenţă urgentă, pentru informaţii şi pentru orice serviciu ar dori Majestatea Voastră - un om discret, competent, cu experienţă in chestiunile de politică internaţională şi pe care ştiu că M.Voastră il priveşte cu bunăvoinţă; el este la Geneva, lipsit de orice fel de ajutor şi sunt convins că serviciile respectuos devotate ale D-lui G.Anastasiu nu pot fi decat de folos".
    Acest Vişoianu, unul din cei mai mari impostori in exil, cu fraze meşteşugite vroia să-l inflenţeze pe rege să renunţe la serviciile voluntar făcute de gen.Lazăr şi să-l plaseze pe complotistul - fost secretar al Legaţiei de la Berna in locul generalului. Noroc că regele "n-a muşcat din momeală".
    G.Anasasiu era omul de incredere; era acela care din ordinul lui Vişoianu a predat cel 6 milioane franci elveţieni ("fondul Antonescu"), complotistului Cretzianu. Vişoianu a avut grijă de el şi fictiv fiind l-a plătit lunar cu salariu din banii daţi de Europa Liberă pentru Comitetul Naţional Roman.
    Într-o scrisoare din 4 martie 1959, C.Vişoianu scrie D-nei Nelly Catargi, cu speranţa nedeclarată că cele scrise de el vor ajunge prin ea la mama regelui. Referitor la moştenirea lui Carol II: "Istoria acestor importante chestiuni a inceput imediat după moartea regelui Carol. Atunci am făcut atat Suveranului cat şi dlui general Petre-Lazăr anume sugestiuni. Ele nu au fost urmate. Sunt convins că s-au făcut multe şi mari greşeli, dar dl general Petre Lazăr este deasupra oricăror sugestiuni şi, adesea crede că Dsa este singurul om devotat Regelui… În orice caz, dl general Petre Lazăr este singura persoană care poate supune propuneri Suveranului, pe care M.Sa le i-a in consideraţiune. (…) Vă rog să credeţi, scumpă doamnă Catargi, că, fiind profund devotat M.S.Regelui, incerc din toate puterile mele să-l servesc cat mai bine. Aceasta este pentru mine o datorie naţională. Se intamplă insă foarte des ca părerile mele să fie inlăturate de altele care par Suveranului mult mai inţelepte şi mai potrivite. Pe de altă parte aceasta nu mă impiedică să continui a servi pe Suveran cu aceeaşi credinţă şi cu acelaşi devotament".
    Atat gen. Lazăr cat şi C.Vişoianu intr-adevăr şi-au dat silinţa să-l menţină la suprafaţă pe acest cadavru politic. Cazul este asemănător celor intamplate in lagărele de prizonieri din Rusia cand, uneori, un mort era raportat ca fiind in viaţă pentru a se primi raţia de mancare in acea zi a celui decedat.
    Diferenţa dintre gen.Lazăr şi Vişoianu este că primul il servea cu devotament şi dezinteres şi simţise linguşeala, nesinceritatea şi lichelismul celui de al doilea, un vechi potlogar politic care urmărea ca numai el să-l influenţeze, să-l "tuteleze" pe rege. Şi cum intreaga corespondenţă era rezolvată de general, nu de rege, această situaţie il făcea pe Vişoianu să sufere.
    Fraze ca următoarea se găsesc numeroase in corespondenţa lui Vişoianu cu diferite persoane: "Dragă Veniamin, văd cu regret că Regele, desigur sub influenţa generalului Lazăr, nu ne-a dat nicio ştire şi mai ales nu a luat nicio măsură… Sub influenţa generalului Lazăr desigur nu am primit niciun răspuns căci Regele, renegand astfel cuvantul pe care şi l-a dat… ar fi foarte grav ca ţara să rămană fără un Comitet, aşa cum doreşte gen.Lazăr".
    C.Vişoianu se plange continuu, cand poate, in orice ocazie de gen.Lazăr. Astfel doctorului Ştefan Issărescu ii scrie: "Vreau să te informez că avem mari dificultăţi din cauză că Suveranul se află sub influenţa totală şi nefastă a generalului Lazăr. Mi-e teamă că din această cauză - care impiedică buna funcţionare a CNR, vom fi obligaţi să ne dăm demisia". Care de fapt era dată cu 40 de zile inainte - scrisoarea scrisă pe 28 ianuarie 1975, demisia dată la 18 decembrie 1974; demisia era dată datorită faptului că nu mai primea bani de la Europa Liberă.
    Influenţa nefastă a gen.Lazăr şi din cauza scrisorii generalului care la cererea de demisie a generalului ii scrie:
    "Vi se reaminteşte indicaţia ce v-a fost dată verbal şi direct de Suveran in "audienţa" din mai 1974 şi anume: să lămuriţi mai intai problema fondului naţional, singurul bun romanesc al regatului Romaniei care ar putea inlesni activitatea efectivă a unui CNR. Pentru aceasta veţi cere o consultaţie dlui avocat Ripoşeanu rugandu-l a da răspunsul in scris, un exemplar al textului fiind expediat de Dsa direct Cancelariei Regale (1 Lexham Gardens London W 8) sau M.Sale (106 Route Suisse - 1200 Versoix, Geneva, Switzerland).
    La constituirea CNR dl Cretzianu, mandatarul dvs, a declarat că mai are in posesie un milion şi jumătate de franci elveţieni, din care va face plăţi numai la ordinele Comitetului Naţional. Şi mai apoi, cu aprobarea cuvenită, şi-a cumpărat cu banii Regatului Romaniei, casa din Washington D.C. in care CNR a locuit şi care, astfel este o proprietate a Regatului Romaniei".
    Ca intodeauna impostorul ocoleşte "punctul nevralgic" - fondul naţional - el fiind artizanul principal al furtului "fondului Antonescu" de 6 milioane franci elveţieni, depus in Elveţia.
    Vişoianu care la sosirea in SUA a declarat autorităţilor că posedă 4.000 dolari s-a infruptat şi el ca şi Cretzianu din acest Fond, cumpărand fiecare dintre ei casă la Washington DC, in 1950, de cate 160.000 dolari. Iată reacţia lui Vişoianu la scrisoarea gen.Lazăr:
    "Domnule General, vă inapoiez scrisoarea dvs din 16 ianuarie 1975, asemenea scrisoare plină de calomnii (?), necuviinţă şi ignoranţă, sunt sigur, nu poate pleca de la M.Sa. Stilul, manierele şi instrucţiile militare vă aparţin. Le cunosc din scrisorile dv precedente. Comiteţi un sacrilegiu cand le atribuiţi Suveranului" (ss) C.Vişoianu.
    Într-un fel Vişoianu, acest conspirator şi hoţ, are dreptate cand afirma că "acea scrisoare nu poate pleca de la M.Sa".
    În cartea de interviuri cu Mircea Ciobanu, fostul rege afirmă contrar adevărului că "gen. Rădescu nu a părăsit CNR din cauza Fondului" (versiunea Vişoianu) şi tot Mihai a mai afirmat ceva care demonstrează ori necunoaşterea ori reaua intenţie: "Da, asta este adevărat, s-au intrebuinţat aceşti bani (cca 4 milioane franci elveţieni) exact in scopul in care se gandise Mihai Antonescu" (ca să folosească pentru o rezistenţă organizată; de fapt Cretzianu a făcut ce el singur a decis cu aceşti bani).
    Nu este inutil să pomenesc că Vişoianu a scris fostului Suveran reclamandu-l pe gen.Lazăr pentru scrisoarea pe care i-a trimis-o. Alătură scrisoarea primită, face pe moralistul, il insultă pe general dar nu răspunde la ceea ce ii ceruse generalul.
    În exil fostul rege nu a avut un servant atat de devotat, sincer şi dezinteresat. Cand bătran şi bolnav nu şi-a mai putut indeplini obligaţiile, comandorul Balaban impreună cu hotelierul B.Hrynievicz, care avusese grijă de el, au aranjat să fie primit intr-un azil de bătrani din Londra, unde era bine ingrijit. S-a stins din viaţă la 4 oct 1980 şi a fost inmormantat tot pe cheltuiala comandorului Juliu Balaban.
    Mihai Marinescu (Milică) a achitat ultimele speze ale generalului şi cele pentru mutarea "arhivei" la locul indicat de fostul rege. Treizeci de ani de corespondenţă constituiau de fapt, in fals, evidenţa activităţii regelui - de fapt a generalului Lazăr. Arhiva se află la Versoix.
    Pentru tot ce a făcut generalul pentru fostul rege, aceasta a fost recunoştinţa regală pentru omul devotat lui - viaţa la un hotel, apoi azil de bătrani şi inmormantat pe cheltuiala altora; nu este exclus să nu fi trimis nici măcar o coroană la inmormantare.
    De la moartea gen.Lazăr, fostul rege nu a avut mulţi ani pe nimeni ca secretar particular; tarziu a schimbat caţiva.
    Ţinem să precizăm că organizaţia Free Europe (organ care ascundea oficialităţile conducerii politice a SUA - Departamentul de Stat, CIA, nu vedea cu "ochi buni" rezistenţa romanească - CNR cu capul ei - fostul rege in Elveţia. De aceea au fost trimişi emisari să-l convingă pe Mihai - printre care şi Rică Georgescu, ca el să părăsească definitiv Elveţia şi să se mute in SUA, ceea ce Mihai a refuzat.
    De altfel Organizaţia Free Europe şi-a manifestat de mai multe ori nemulţumirea faţă de prezenţa lui fictivă sau formală in treburile CNR, finanţat de această organizaţie in secret.
    Cand CNR a făcut cunoscut la Free Europe scindarea survenită in 1951, prin plecarea gen.Rădescu şi a altor trei din CNR şi noile schimbări, aceasta (Free Europe) a răspuns că nu inţelege să colaboreze cu CNR-ul in noua formulă - preşedinte C.Vişoianu, secretar general A.Cretzeanu - şi că nu recunoaşte imputernicirile care au fost date acestuia (C.Vişoianu) de către regele Mihai, ceea ce putea să aibă o repercursiune dureroasă din punct de vedere financiar.
    Reiese că americanii care au infiinţat Free Europe pentru susţinerea morală şi financiară a comitetelor naţionale, erau impotriva fostului rege Mihai, care şi-a permis să facă un gest (aprobarea CNR-Vişoianu) fără consimţămantul Free Europe, fapt pentru care vor continua să-l sprijine pe gen.Nicolae Rădescu.
    În exil ex-regele Mihai nu a participat la nicio sărbătoare naţională; in exil cand, de cateva ori, grupuri de romani - unii veniţi chiar din Australia - au mers la Versoix, la 8 noiembrie, ziua onomastică a lui Mihai, şi au manifestat la fostul rege acesta nici măcar nu a catadicsit să iasă din casă, să le mulţumească. El a evitat contactul cu romanii, fetele nu le-a invăţat limba romană ş.a. Singurul contact cu romanii au fost mesajele de An Nou făcute de Vişoianu sau gen.Lazăr, pe care el doar le-a citit şi radio Europa Liberă le-a imprimat şi transmis un număr de ani. Mulţi romani din exil, au observat absenţa regală, de aceea in buletinul "Întampinare", an 3, nr. 9-12, dec-martie 1965 a apărut un apel la unirea exilului care se incheie astfel:
    "Sire! În cea mai cutremurătoare clipă a istoriei Romaniei, Naţiunea Te cheamă spre a-şi recăpăta Domnul şi Speranţa. Coboară intre noi! Încă nu e prea tarziu! Numai astfel se poate inchega "Frontul comun" pomenit de Măria Ta in ultimul mesaj regal. Numai astfel măria Ta va intra in istorie ca unul ce-a salvat principiul monarhic in Romania, şi nu l-a inmormantat.
    Să trăieşti Majestate intru Domnul şi spre binele Neamului Romanesc!"
    Care bine? Minciuna cu armistiţiul, care a costat 150.000 de prizonieri luaţi nevinovaţi de ruşi? Minciuna că prezenţa lui in ţară (1945-1947) a franat pe cat s-a putut iniţiativele comuniste? - or, s-au realizat cu ajutorul decretelor semnate de el?
    Fostul rege n-a ascultat chemarea; s-a implicat mai departe - in exil - in treburile lui personale şi a fost scufundat, ca un scafandru, departe de viaţa şi activitatea exilului romanesc.
    Cine citeşte interviurile date unor romani regalişti de ultima oră ca Mircea Ciobanu, Doina Uricariu, Vartan Arachelian, Florin Toma, Roşca Stănescu, Valenaş sau Iulia Huiu vor face cunoştinţă cu o istorie deformată, prezentată lor de fostul rege.
    Nu este acum momentul să evidenţiez neadevărurile povestite, comparandu-le cu documentele existente, despre care fostul suveran nu ştia că mai există. De exemplu, ştiut fiind că generalul Antonescu, in primele zile de la preluarea puterii, a telefonat fostei regine Elena la Florenţa, invitand-o şi rugand-o să vie in ţară, să fie alături de fiul ei pentru că el să-şi completeze educaţia. Iată acum ce declară fostul rege Iuliei Huiu care, mai mult ca sigur şi-a desăvarşit formaţia de istoric sub regimul comunist!
    "- Există voci care văd in refuzul de-al salva pe Antonescu, de la plutonul de execuţie, o răzbunare pentru felul in care fostul dictator trădase monarhia.
    - E adevărat, dar eu incă nu aveam - şi atunci ca şi acum - posibilitatea de a discerne intre sentimentele personale şi sentimentele faţă de ţară. Cu toţi cei 4 ani petrecuţi cu Antonescu, care au fost grei şi plini de neinţelegeri cu el şi chiar de umilinţe din partea lui, făcute nu atat către mine cat către mama mea, răzbunare şi ură nu a existat, n-am niciodată. Lucrul acesta trebuie inţeles odată pentru totdeauna, că n-au existat aceste sentimente din partea mea."
    Cateva comentarii.
    1.Anii de neinţelegeri şi umilinţe s-au datorat intrigilor aceleia căreia Antonescu i-a dat titlul de regină-mamă şi care n-a inţeles să nu se amestece in treburile ţării şi să nu-şi influenţeze fiul. Putea oare generalul Antonescu, care a adus-o pe regina-mamă in ţară să fi urmărit prezenţa ei numai ca să o umilească?
    Generalul Antonescu a fost mulţi ani ataşat militar in Anglia şi acolo a invăţat şi insuşit principiul democraţiei engleze: "Regele conduce dar nu guvernează", or regina-mamă n-a inţeles planul generalului şi trăită in mediul falselor democraţii balcanice vroia ca necoptul ei fiu să guverneze ţara, mai precis ea să se folosească de poziţia fiului. Iar supărarea ei a mai fost provocată de "cazul Vergotti" - despre care am scris.
    2. Din nou ex-regele nu spune adevărul: ura mamei sale injectată lui impreună cu răzbunarea ei de tigroaică rănită au stat la baza prezenţei regale in complotul contra Mareşalului Antonescu.
    (va urma)

Notă. Cu nr.33 (384), 30 august 2007, a inceput publicarea unui vast material istoric privind Casa Regală romană, in special viaţa şi activităţile ex-regelui Mihai I. Materialul va fi publicat in patru părţi: Partea I. Regele Mihai pană la 23 august 1944; partea a II-a. Perioada 23 august - abdicarea din 30 decembrie 1947; partea a III-a va cuprinde activitatea şi neactivitatea ex-regelui Mihai in exil, in perioada 30 decembrie 1947 pană după 1990 (revenirea in ţară), şi partea a IV-a, atitudinea nouă faţă de neocomunişti şi cea de-a doua abdicare. Materialul - care va fi publicat in serial, timp de mai multe săptămani, este susţinut de documente, lucrări publicate, articole din presa străină şi romană şi se bazează strict pe ADEVĂR; adevăr care trebuie ştiut aşa cum a fost, plăcut sau dureros. Nu este inutil să precizez că responsabilitatea pentru cele scrise imi revine in totalitate.

    Aurel Sergiu Marinescu  

Source: "Curentul Internaţional," December 10, 15, 2007 issues